Școala Internațională de vară! Vezi detalii Locație: Hotel Capitol, București | 23-26 iulie 2026

A XVII-a ediție a Școlii Internaționale de vară
Tema: IUBIRE, URĂ ȘI NEUTRALITATE ANALITICĂ
Invitați: Shirley Hiscock, Marianne Parsons, Anne Rosenberg, Irena Talaban, Luis Rodríguez de la Sierra.
CURS DE FORMARE Fundația generația organizează o nouă serie
de formare din luna SEPTEMBRIE 2026
VEZI DETALII
NOI APARIȚII Descoperă cele mai noi volume. Vezi cărțile

Psihanalistul şi copilul

Autor: Antonino Ferro, EFG, Bucureşti, 2011, 266 pag.
Traducere din limba italiană: Anatoli Eduard Reghintovschi.

Descrierea cărții

Dr. Antonino Ferro este un membru distins al IPA, al Societăţii Italiene de Psihanaliză, formator, supervizor atât în cadrul Societăţii Italiene, cât şi cadrul Societăţii Americane de Psihanaliză. A predat psihanaliza în cadrul câtorva universităţi din Italia, dar mai ales în cadrul Institutelor de Psihanaliză Europene, precum şi din America de Nord şi de Sud sau Autralia.

Este psihanalist de copii şi adolescenţi şi, ca şi Klein şi Bion, nu vede nicio diferenţă fundamentală de abordare şi nici ca tehnică psihanalitică în ceea ce priveşte lucrul cu copii sau cu adulţi. Psihanaliza este una singură .

,,Psihanalistul şi copilul” oferă cititorului acces la o gândire clinică şi la o experienţă pe care Antonino Ferro le transmite cu multă vigoare şi talent; el îşi aşează sistemul conceptual pe ideile lui Bion, precum şi pe cele ale lui William şi Madeleine Baranger – câmpul bipersonal. Ca şi Bion, Ferro subliniază că nu este atât de interesat în conţinut, cât, urmându-l pe Freud, mai ales de aparatul psihic, atfel spus, de mintea însăşi. Bion priveşte ca scop al analizei creşterea psihică şi a capacităţii de a conţine şi dezvolta gânduri. Bion pune un accent sporit pe importanţa gândurilor ,,nesaturate” şi pe interpretările care permit pacientului să-şi dezvolte în continuare gândirea. Acestea se regăsesc în dezvoltarea conceptuală şi gândirea clinică cuprinse în cartea ,,Psihanalistul şi copilul”. O ilustrare remarcabilă o reprezintă conceptul de ,,interpretări slabe” dezvoltat împreună cu Bezoari (Ferro, Bezoari, 1989). Dincolo de acestea, vignetele clinice, desenele,visele şi, cu precădere, accentul pe care autorul îl pune asupra minţii analistului, fac din ,,Psihanalistul şi copilul” nu doar un tratat de tehnică, ci şi un punct de pornire responsabil într-o călătorie niciodată uşoară.