Cura psihanalitică se ghidează după reguli tehnice şi etice care decurg din teoria funcţionării aparatului psihic, teoria dezvoltării afective şi intelectuale, teoria psihogenezei tulburărilor psihice şi teoria traumei.

Respectarea acestor reguli tehnice şi etice reprezintă un aspect esenţial şi una dintre condiţiile reuşitei curei psihanalitice.

Întâlnirile preliminare constau în evaluarea diagnostică şi structurală. Aceste întâlniri preliminare pot avea şi un efect terapeutic derivat din ascultarea simultan empatică şi trebuie să se soldeze cu cea mai bună indicaţie terapeutică. Formularea indicaţiei de terapie are loc după încheierea perioadei evaluare preliminară.

Contractul terapeutic este încheiat între psihanalist şi client şi între psihanalist şi părinţi / tutori legali, în cazul copiilor şi adolescenţilor minori.

Contractul terapeutic conţine următoarele reguli şi exigenţe:

• durata şedinţei este de 45 minute, fără a putea fi prelungită în caz de întârziere;
• frecvenţa variază de la una la cinci şedinţe pe săptămână, faţă în faţă sau pe divan;
• plata şedinţelor şi modalităţile de plată sunt comunicate de la început, iar modificările ulterioare – mărire sau micşorare de preţ – sunt, în principiu, în raport cu inflaţia sau alte considerente ce ţin de realitatea externă sau/şi internă a pacientului;
• toate şedinţele sunt obligatoriu plătite, indiferent de natura motivelor care determină absenţele. Această regulă asigură exigenţa de continuitate terapeutică, de spaţiu, de timp şi de relaţie terapeutică;
• teoria funcţionării aparatului psihic şi exigenţele tehnice care decurg din aceasta impun analiza motivelor conştiente şi inconştiente şi ale beneficiilor (primare, secundare sau/şi simptomatice) ale absenţelor de la şedinţe;
• în măsura posibilului şi pentru respectarea cadrului este indicat ca vacanţele terapeutului şi ale pacientului să coincidă;
• confidenţialitatea conţinutului şedinţelor este asigurată prin codul etic al psihanalistului şi prin contractul implicit sau explicit cu pacientul / clientul;
• nimic din conţinut, simptome sau problematică nu poate fi comunicat fără acordul pacientului / clientului;
• comunicarea ştiinţifică a cazurilor trebuie să ţină cont de două reguli de bază: acordul pacientului şi mascarea identităţii pacientului, în aşa fel încât doar el singur şi numai el să se poată recunoaşte în textul ştiinţific prezentat;
• deciziile importante sunt în prealabil discutate în cadrul şedinţelor de psihanaliză. Anumite decizii pot fi simptomatice sau decurgând din aspecte ale funcţionării pacientului în viaţa sa sau în cadrul procesului terapeutic. Din acest motiv este absolut necesară analiza lor în şedinţă, înaintea trecerii la act;
• întreruperea sau sfârşitul terapiei se face doar de comun acord, dar nu fără a analiza motivele şi starea de fapt actuală a pacientului;
• în cazul psihanalizei copiilor, terapia prin joc şi importanţa relaţiei cu părinţii impun procesului caracteristici speciale;
• terapeutul va răspunde în şedinţe separate solicitărilor de întrevedere ale părinţilor, iar copilul va fi informat asupra acestor întrevederi cu părinţii;
• părinţii sunt datori să răspundă solicitării pentru întrevedere a terapeutului;
• în cazul adolescenţilor, aceştia vor fi informaţi atât despre solicitarea părinţilor, cât şi despre aceea a terapeutului pentru întrevederile separate;
• psihanalistul comunică într-un mod terapeutic şi / sau interpretativ anumite conţinuturi, în scopul de a cataliza şi facilita comunicarea adolescentului cu familia sa, de a calma angoasa parentală şi de a crea o atmosferă care să nu intensifice rezistenţa la terapie / schimbare / evoluţie;
• în toate cazurile este indicată restrângerea la maximum a relaţiilor personale din afara relaţiei terapeutice.