Școala de vară – București 2026

„…cum putem menține, în lucrul cu adolescenții, o ascultare neutră și o poziție analitică atunci când suntem martorii experiențelor de viață ale adolescentului, experiențe indispensabile procesului său de subiectivare, în condițiile în care sunt adesea prezente comportamente cu un anumit grad de risc autodistructiv? Până unde ar trebui să mergem în ascultare, în a fi martori, în înțelegere și interpretare și în ce moment devine necesar să protejăm adolescentul de propriile sale acțiuni periculoase? Acestea sunt câteva dintre dilemele neutralității în analiza adolescenților și a copiilor asupra cărora aș dori să vă atrag atenția, deoarece adesea pășim pe o adevărată «sârmă întinsă», situație care îi solicită analistului o capacitate considerabilă de conținere în fața emoțiilor intense generate de câmpul analitic împreună cu acești pacienți. Desigur, același lucru este valabil și în analiza adulților, mai ales a celor aflați în pericolul de a cădea victime consecințelor propriilor acțiuni și gânduri. (…)
